După 4 ani petrecuţi în oraşul de pe malurile Tîrnavei Mari, brazilianul Eric de Oliveira spune că a venit vremea să facă pasul spre o echipă mai mare. Aflat încă sub contract cu Gaz metan, fotbalistul "cariocas" îşi doreşte să se despartă de gruparea medieşeană încă din această iarnă. Eric vrea să ajungă la o echipă dintr-un campionat puternic din Europa. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru cititorii săptămânalului Tribuna Sporturilor, brazilianul vorbeşte despre perioada petrecută la Mediaş, despre turul acestei ediţii de campionat, despre vacanţă şi mai ales de planurile sale de viitor.
- Saudação, artilheiro! Toată lumea e cu o singură întrebare pe buze: pleci, sau nu, în iarna asta de la Gaz metan?
- Cred că a cam venit vremea să plec. Sunt încă sub contract cu echipa din Mediaş, dar îmi doresc să plec la o echipă mai mare.
- Care, CFR Cluj, Steaua, Rapid, ori Dinamo? Toate astea te vor, cred că mai sunt şi altele din Liga I...
- Niciuna dintre ele. Îmi doresc să ajung la o echipă mare, dintr-un campionat puternic.
- Dar ai fost la Cluj, în tribună, la CFR cu AS Roma...
- Simplu spectator. Ştiu că cei de acolo mă vor, dar mult mai mult îmi doresc să plec în altă parte.
- Ceva concret? Măcar vreo ofertă. E Germania, cumva?
- Mai multe nu pot să îţi spun. Nu acum! Merg acasă, mi-e dor de Brazilia, de Rio de Janeiro. Voi vorbi şi cu impresarul meu mai multe, el ştie mai bine decât mine, în momentul acesta, ce şi cum. Dar, deocamdată, vreau să mă bucur de vacanţă, de sărbători. Mai vedem după aceea.
- Deci eşti ferm convins să pleci...
- Sper ca suporterii Gazului metan să nu se supere pe mine. Am stat aici, la Mediaş, 4 ani, timp în care am căutat de fiecare dată să îmi fac treaba cât mai bine posibil. M-am simţit la Mediaş foarte bine, dar gata, e timpul să schimb ceva.
- Dacă ar fi să-i mulţumeşti unui singur om din Mediaş, pentru toţi aceşti ani...
- ... acela ar fi nea Gicu Albotă. Lui o să îi mulţumesc toată viaţa pentru că m-a adus la Gaz metan. Datorită lui am ajuns ce sunt acum, pe locul 2 în clasamentul golgeterilor din Liga I.
- La polul opus?
- Sunt supărat pe cei din conducerea Gazului metan, pentru că am acelaşi contract de când am venit la Mediaş. Între timp, echipa a ajuns în primul eşalon, acum e pe locul 5, unul de Europa League, dar contractul lui Eric a rămas acelaşi.
- Totuşi, poate 1 la sută să joci şi în retur la Gaz metan?
- (zâmbeşte) Păi deja am jucat în retur, am jucat cu Brăneştiul. (serios) Nu ştiu! Poate ceva şanse sunt să rămân la Mediaş până în vară.
- Cum a fost turul?
- A fost fantastic. Am început bine, atât eu, cât şi echipa. La un moment dat am fost în fruntea clasamentului golgeterilor, iar echipa a ajuns, într-o vreme, pe primul loc. Nici pe locul 2 la golgeteri şi pe 5, cu echipa, nu e rău.
- Cel mai important gol?
- Nu pot alege. Fiecare a fost important în felul lui. Mi-am ajutat echipa. De fapt, şi pe mine m-am ajutat, pentru că unui brazilian nu-i stă bine, mai ales mijlocaş sau atacant, să nu marcheze mult.
- Dacă e să cuprinzi în două propoziţii cei 4 ani petrecuţi în România, cam cum ar suna ele?
- E greu, doar în două propoziţii. M-am simţit bine aici. Lumea e caldă, e respectuoasă. Mă opresc oamenii pe stradă şi îmi mulţumesc pentru ce fac pentru echipă. Asta înseamnă mult, cel puţin pentru mine, poate mai mult decât o anumită grămadă de bani. Hai să zicem că, pe jumătate, mă simt român. M-am obişnuit cu mâncărurile voastre, pe unele chiar am început să le şi prepar. De-abia aştept să ajung acasă, în Brazilia, să vezi ce mâncăruri o să le fac la ai mei de o să se lingă pe degete.
- Există ceva totuşi ce nu suporţi în România...
- Frigul, frate... Nu am putut deloc să mă obişnuiesc cu iarna de pe aici. Am crescut pe Copacabana, plajă, soare. Aici, iarna, paltoane, geci groase, mânuşi, bocanci sau cizme, fulare, căciuli. Brrrrrrrr!
- Deci, în concluzie, te aşteptăm, sau nu, la reunirea lotului?
- Nu ştiu. Vreau să merg acasă acum, să mă liniştesc. Închid telefoanele din clipa în care decolez. Nu îmi doresc acum decât să fiu alături de familie, de prietenii din Brazilia. Să vină sărbătorile.
- Iei şi o parte de România cu tine?
- Cum să nu! Am deja în bagaje nişte ţuică şi vişinată pentru unchii mei. Le-am scris, ştiu că vin cu ceva bun, de-abia aşteaptă să ciocnim câte-un păhărel.
- Îţi transmit în numele tuturor suporterilor "La Mulţi Ani!", asta şi pentru 5 decembrie, când a fost ziua ta de naştere, dar şi pentru noul an, dar totodată îţi spun... "La revedere!".
- La revedere!
- Ahaaa, deci ceva speranţe sunt. Să dea Domnul! Sărbători fericite!
- Mersi la fel!
- Saudação, artilheiro! Toată lumea e cu o singură întrebare pe buze: pleci, sau nu, în iarna asta de la Gaz metan?
- Cred că a cam venit vremea să plec. Sunt încă sub contract cu echipa din Mediaş, dar îmi doresc să plec la o echipă mai mare.
- Care, CFR Cluj, Steaua, Rapid, ori Dinamo? Toate astea te vor, cred că mai sunt şi altele din Liga I...
- Niciuna dintre ele. Îmi doresc să ajung la o echipă mare, dintr-un campionat puternic.
- Dar ai fost la Cluj, în tribună, la CFR cu AS Roma...
- Simplu spectator. Ştiu că cei de acolo mă vor, dar mult mai mult îmi doresc să plec în altă parte.
- Ceva concret? Măcar vreo ofertă. E Germania, cumva?
- Mai multe nu pot să îţi spun. Nu acum! Merg acasă, mi-e dor de Brazilia, de Rio de Janeiro. Voi vorbi şi cu impresarul meu mai multe, el ştie mai bine decât mine, în momentul acesta, ce şi cum. Dar, deocamdată, vreau să mă bucur de vacanţă, de sărbători. Mai vedem după aceea.
- Deci eşti ferm convins să pleci...
- Sper ca suporterii Gazului metan să nu se supere pe mine. Am stat aici, la Mediaş, 4 ani, timp în care am căutat de fiecare dată să îmi fac treaba cât mai bine posibil. M-am simţit la Mediaş foarte bine, dar gata, e timpul să schimb ceva.
- Dacă ar fi să-i mulţumeşti unui singur om din Mediaş, pentru toţi aceşti ani...
- ... acela ar fi nea Gicu Albotă. Lui o să îi mulţumesc toată viaţa pentru că m-a adus la Gaz metan. Datorită lui am ajuns ce sunt acum, pe locul 2 în clasamentul golgeterilor din Liga I.
- La polul opus?
- Sunt supărat pe cei din conducerea Gazului metan, pentru că am acelaşi contract de când am venit la Mediaş. Între timp, echipa a ajuns în primul eşalon, acum e pe locul 5, unul de Europa League, dar contractul lui Eric a rămas acelaşi.
- Totuşi, poate 1 la sută să joci şi în retur la Gaz metan?
- (zâmbeşte) Păi deja am jucat în retur, am jucat cu Brăneştiul. (serios) Nu ştiu! Poate ceva şanse sunt să rămân la Mediaş până în vară.
- Cum a fost turul?
- A fost fantastic. Am început bine, atât eu, cât şi echipa. La un moment dat am fost în fruntea clasamentului golgeterilor, iar echipa a ajuns, într-o vreme, pe primul loc. Nici pe locul 2 la golgeteri şi pe 5, cu echipa, nu e rău.
- Cel mai important gol?
- Nu pot alege. Fiecare a fost important în felul lui. Mi-am ajutat echipa. De fapt, şi pe mine m-am ajutat, pentru că unui brazilian nu-i stă bine, mai ales mijlocaş sau atacant, să nu marcheze mult.
- Dacă e să cuprinzi în două propoziţii cei 4 ani petrecuţi în România, cam cum ar suna ele?
- E greu, doar în două propoziţii. M-am simţit bine aici. Lumea e caldă, e respectuoasă. Mă opresc oamenii pe stradă şi îmi mulţumesc pentru ce fac pentru echipă. Asta înseamnă mult, cel puţin pentru mine, poate mai mult decât o anumită grămadă de bani. Hai să zicem că, pe jumătate, mă simt român. M-am obişnuit cu mâncărurile voastre, pe unele chiar am început să le şi prepar. De-abia aştept să ajung acasă, în Brazilia, să vezi ce mâncăruri o să le fac la ai mei de o să se lingă pe degete.
- Există ceva totuşi ce nu suporţi în România...
- Frigul, frate... Nu am putut deloc să mă obişnuiesc cu iarna de pe aici. Am crescut pe Copacabana, plajă, soare. Aici, iarna, paltoane, geci groase, mânuşi, bocanci sau cizme, fulare, căciuli. Brrrrrrrr!
- Deci, în concluzie, te aşteptăm, sau nu, la reunirea lotului?
- Nu ştiu. Vreau să merg acasă acum, să mă liniştesc. Închid telefoanele din clipa în care decolez. Nu îmi doresc acum decât să fiu alături de familie, de prietenii din Brazilia. Să vină sărbătorile.
- Iei şi o parte de România cu tine?
- Cum să nu! Am deja în bagaje nişte ţuică şi vişinată pentru unchii mei. Le-am scris, ştiu că vin cu ceva bun, de-abia aşteaptă să ciocnim câte-un păhărel.
- Îţi transmit în numele tuturor suporterilor "La Mulţi Ani!", asta şi pentru 5 decembrie, când a fost ziua ta de naştere, dar şi pentru noul an, dar totodată îţi spun... "La revedere!".
- La revedere!
- Ahaaa, deci ceva speranţe sunt. Să dea Domnul! Sărbători fericite!
- Mersi la fel!
2 comentarii:
pai normal mai horoba daca u esti lacheeee de ce nu ai dati la eric mai mul voi vreti sa joace omul pe 2 lei 5 ani asa normal ca va pleca la alta echipa
Trimiteți un comentariu